Stirile de la ora 5, fotbalul si politica

* A mai murit un om strivit sub rotile unui bolid ce a luat drept autostrada un bulevard din plin centrul capitalei.

* A mai fost demis un antrenor care nu a ascultat vocea tunatoare a latifundiarului de dincolo de usa vestiarului.

* Avem o tara spoita, imbracata in vestminte electorale, rosii, portocalii si galbene.

Neuronii au intrat in hibernare chiar daca meteorologii au anuntat o luna noiembrie cu temperaturi de peste 20 de grade Celsius. Suntem romani si asta se vede, in ciuda englezei cursive pe care o vorbim cand trecem granita. Asa cum se vede si in cazul blondelor, oricata vopsea ar pune pe podoaba capilara. Suntem romani si asta doare.

Avem medaliati pe care ii taram prin tribunale, ca back-up pentru femei cu ochii umflati care cersesc pensie alimentara. Avem campioni ce mor prin crasmele ungurilor, cu un cutit infipt miseleste in spate, ca dovada a faptului ca medaliile nu sunt indestructibile, dar aurul straluceste mai tare dincolo de lemnul lacuit al sicriului.

In salile noastre de sport ploua in galeti atarnate de tavan, iar antrenamentele inotatorilor se fac pe saltele. De dupa '89 incoace sportul nu mai e nici macar Cenusareasa din basmele fratilor Grimm, e doar un home-less bantuind pe ulitele dintre ministere, lustruind imaginea unei Romanii cenusii, cu plozi dezbracati si prostituate penale.

Iar fotbalul... o fata usoara, buna de facut audiente. O dama de companie cu care se lauda Mitica, Nasu, Gigi, Borcea si multi altii. Au terfelit-o, au luat banii ai acum asteapta dobanzile.

Imi vine sa ma duc in Zanzibar... dar acolo nu se joaca handbal... :(

Mancam fotbal pe paine

Ce mi-o fi venit sa bloggeresc taman in zi de Europa League numai d-zeu o stie, dar mi-a picat cu tronc un meci. De aseara. Un meci in care FOTBALUL a trecut de la statutul de “rege” la cel de artist. M-am uitat la Real - Milan. La inceput cu un ochi, mai apoi cu ambii, iar in repriza a doua m-as fi uitat si cu mai multi, dar nu-i aveam la dispozitie.

A fost debandada mare pe Bernabeu. O harababura de nedescris la care nu se astepta mai nimeni. Dar italienii si-au facut numarul. Trei bobite au incasat spaniolii, iar mie mi-a crescut inima de bucurie. Si nu pentru ca as fi vreun mare fan al rossoneri-lor, dar mi-s isteric rau cand aud vesnica sintagma “galacticii de la Real Madrid”. Ei uite ca “cea mai titrata echipa din Europa” a fost la redusa la tacere taman la ea acasa de “mosucii” din Peninsula.

Hi hi hi :D

Ne asteapta o seara grea. Si avem inimile mici, bericile la frigider si semintele in camara. Cat am vrea sa simtim si noi miros de liliac atunci cand ne uitam la romanasii nostri care stau mandri la mijlocul terenului, gata de o noua batalie europeana. Dar primavara e departe... cam la fel de departe pe cat e fotbalul adevarat de Romania.

Hai fratilor... pe ei, pe ei, pe mama lor.