Photobucket

What about

Isteric pentru ca fiecare meci e o competitie, iar imnul canta doar pentru locul 1.
Isteric pentru ca ai face totul pentru ei si astepti acelasi lucru in schimb.
Isteric pentru ca fair-play-ul e lait motiv si atat, un cliseu uitat in cutia amintirilor, in acelasi loc unde pastrez si primul colaj din ziarele vremii - Nadia Comaneci la Montreal.
Isteric pentru ca imi place sa mananc seminte la stadion, nu fistic si alune decojite, pentru ca fluierul arbitrului e un afront personal, iar remiza doare la fel de mult ca o infrangere.
Isteric pentru ca microbul nu iarta si nu uita si trece doar pana la urmatorul meci.

Mai isteric decat acum un an, dar tot microbist

Revin din letargie dupa un an... O letargie asemanatoare fotbalului romanesc ce trudeste mai rau decat mitologicul Sisif, da' tot degeaba. Cara pietroaia de la o poarta la alta fara folos - si prin folos inteleg performanta - caci alte tipuri de foloase au si ei, sportivi ce se vor idoli cand nici macar faimosi pe facebook nu sunt, patroni ce se viseaza plini de eleganta si fler, dar isi repara Maybach-ul la fierarul urbei cu ranga, arbitri ce isi imagineaza ca au chelit brusc peste noapte si se cred Pierluigi Collina…

Am intrat la apa un an si, ca sa nu mint, nu din lipsa performantei totale din sportul romanesc ci mai degraba din cauza crizei… a crizei de chef si a plenitudinii de lene ce ne caracterizeaza uneori pe noi, microbistii obisnuiti doar sa batem din gura si sa facem febra musculara la mandibula de la prea mult spart de seminte.

Am revenit in forta dar, fac cum fac si tot la Champions League ajung. Am auzit ca CFR-ul a fost naspa rau. Nu m-am uitat la meci. Nu am vrut, ca am avut un sictir teribil sa vad din nou esecul “marilor” nostri maestri ai balonului rotund. Da’ m-am uitat azi la handbal, tot in CL. Big mistake. Mai bine ma duceam la mall cu toata “spuma” Baii Mari si mancam jalnicele aripioare picante de la Selmont… sau cine mama naibii le face. Am ramas cu acelasi gust amar al neputintei romanesti. Atat de aproape de succes si atat de fricosi ca am putea deveni si noi CINEVA…

Mai vorbim, sper ca nu intr-un an ci in cateva zile… despre un sport in care colosii devin artisti ai ierbii…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu